vineri, 30 iunie 2017

A douăzeci și una zi-Vara

Vară  toridă

Se topește soarele pe cer,
E vară fierbinte pe vale
Și păsările stau tăcute acum,
Pădure,printre crengile tale.
  
La râu se aud vesele glasuri,
Copiii se-adună pe rând,
Căci aerul și pământul   te ard
Și bălăceala e singurul lor gând.

Școala e amintire ,e poveste
Scrisă cu teme și lecții,
Doar la joacă e mintea copilărească,
La-nghețate și-ascunselea printre trestii.

Cu gândul la anii trecuți,
O fetiță mă strigă deodată:
,,Hei,hai și tu la scaldă cu mine !”
Și fața mea se lumină toată.

Să pășesc desculță iar mi-aș dori
Prin iarba moale  și verde ,
Să arunc și gânduri și griji 
În apa curată,vie și  rece .

Să le ducă râul departe în neant
Toate furtunile vieții  nemiloase.
Să  mă bucur iar ca un copil
Când vara eșarfă de vise în suflet îmi coase.

Un vânt se pornește îndată ,
Rândunele se-agită-n văzduh
Și ploaia ce cade pădurea trezește,
O bucurie deplină au stropii și sfânt duh.

Se-arată iar soarele pe cer,
Și vara fierbinte e dulce răcoare.
Drăguțele păsări ne cântă acum,
Pădure, pe frumoasa mea vale.

Un curcubeu pictă pe cer
Vara cea caldă și ploaia grăbită ,
Iar satul se-agață parcă de cer
Într-o rugăciune de mamă iubită.